ZileNopti: Bufnița atelier de ceramică

  • by

Am ajuns la atelier în martie, în singura zi cu ninsoare dintre două zile de soare. Dintr-un gri posomorât, am intrat într-un spațiu luminos de la stradă (Ioan Cuza 68), unde Emilia Cristea (ceramistă absolventă la Cluj și specializată în Coreea de Sud) lucrează în fiecare zi. De dimineață se ocupă de lucrările ei, iar după masă, în cadrul unor cursuri complexe învață copii si adulți cum să lucreze cu lut organic. Îi învață despre culori, despre teoria lucrului cu lutul, le explică diferitele particularități, urmând să demistifice împreună gândurile depreciative legate de talent. „Aud foarte des cursanți care îmi spun că nu au talent’’ spune Emilia, „dar după prima oră de curs deja se indoiesc”. Sigur că nu ies lucrurile ca din matriţă când lucrezi cu mâna, dar exerciţiul acesta te face mai flexibil. Când bei dintr-o cană cu forma organica, parcă-i mai bun gustul”.


De când era mică, Emilia a fost încurajată de bunicii ei să descopere noi moduri de exprimare. De la desenatul pe pereți până la dezordinea din urma jocurilor, bunicii au aprobat toate inițiativele ei: „la noi în casă puteam să facem câtă murdarie doream. Nu ne certa nimeni. Am avut desenele expuse încă de la grădiniță. Mă credeam mare artistă de la început… Acasă făceam desene de dimensiuni mari și cred că asta mi-a schimbat mult perspectiva și mi-a dat libertate. La un moment dat am descoperit lutul în spatele blocului într-o groapă și am modelat cu mare veselie, cum fac toți copiii. Pe la zece ani am început să merg la Casa Pionierilor la Sfântu Gheorghe și am fost fascinată de ce poate să iasă din mâinile profesoarei mele. După ce am lucrat acolo ceva timp, am și câștigat în ’86 (la 11 ani) prima mea medalie de ceramistă la festivalul Cocoșul de Hurez”.

La finalul școlii generale, visul Emiliei de a deveni medic sau psihiatru s-a curmat brusc în urma unui incident cand a leșinat la vederea sângelui. Întâmplarea face însă ca în acea perioadă, profesorul de desen să le roage pe Emilia și doua prietene să îi facă ordine in atelierul din școală: „Avea tot felul de lucruri faine pe mese și prin sertare: picturi, crengi, pietre, acuarele… În spațiul acela am simțit că parcă am patruns în lumea mintii lui. Și mi-a plăcut sentimentul acesta”. Astfel, după Casa Pionierilor, Emilia a urmat Liceul de Arte de la Sibiu, cinci ani de Ceramică la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și în final o specializare în Coreea pe ceramică și pictură tradițională.

Dibăcia vine din exercițiu. În Coreea a învățat cât de importantă este răbdarea și repetiția în practica artistică. Și asta încearcă și ea, la rândul ei, să insufle studentior atelierului. „Exerciţiul îl face pe maestru, asta e foarte mult în mentalitatea asiatică. Când am lucrat la roata olarului într-un atelier din Coreea, l-am rugat pe profesor să mă învețe ce crede el că am de învățat. Mi-a arătat cum se face un ceainic tradițional şi mi-a zis să fac o sută. Pentru ei exerciţiul e foarte important pentru a ajunge la un fel de automatism, la perfectiunea în tehnica. După ce înveți sa faci ceva drept și simetric, poți apoi să-l strâmbi cât vrei de mult. Nu invers! Așa am învățat respectul față de material și față de muncă. Cred că foarte mulți oameni privesc repetiția ca pe o pedeapsă, însă dacă vrei să înveți, trebuie să ai în vedere în primul rând respectul pentru proces”.

Printre altele, Emilia a lucrat și la vasele ceramice pe care echipa restaurantului ,,Belvedere” le-a folosit la Olimpiada de gastronomie de la Stuttgard anul acesta. ,,Am făcut trei platouri mari și tot felul de picioare de diferite înălțimi pe care erau puse multe farfurii rotunde sau înguste și lungi pentru aperitive. Le-a plăcut așa mult setul că și peste doi ani tot cu acesta vor participa”.

Despre atelier, el funcționează atât ca showroom cât și ca spațiu de lucru. La un curs pot participa maxim opt persoane pentru că fiecare să beneficieze de atenția Emiliei. ,,E foarte fain că sunt câțiva psihologi din Brașov care și-au trimis aici pacienții. Începe să se lumineze și în România această conexiune între artă și terapie. E un cadru care te relaxează și înveți pas cu pas”. Cinci ședințe la atelierul mentorat de Emilia costă 200 lei și toate materialele sunt incluse. 

Bufniţa Atelier de Ceramică/ Ioan Cuza 68/ L-V 13-19/ 0746 629 395

Interviu și fotografii Denisa Velicu, redactor